Sunday, 28 August 2016

a lover in need of confession

mâinile lui ardeau tot timpul, de parcă era prometeu şi fugise cu focul zeilor. uneori, chiar aşa se şi simţea. era lumină între ei, dar buzele lor se obişnuiseră cu vânătăile şi forma gloanţelor. îi scrise numele cu limba în cerul gurii, chiar acolo unde se afla pustiul, şi nu mai dădu peste cicatrice.


 tânjea după ea după cum pământul însuşi dorea răcoarea. trupul ei îi era altar, iar el căuta de atât de mult timp un loc pe care să-l venereze. îngenunche. tremurul degetelor ei îi despletiră însăşi măduva, aducând la viaţă tot praful dinăuntrul său. sub atingerea ei, se destăinuia cu toată foametea şi febra. sub atingerea ei, se mistuia precum stelele căzătoare. ţesu căldură până în străfundul oaselor ei. nicio damnare nu avea să fie mai dulce ca şi claviculele ei răsucindu-i-se sub piele. erau amândoi numai abandonare şi fugă şi răsuflări grele. aşternu poeme sub pielea ei, acolo unde ea nu cunoscuse decât întuneric. când îi spuse că nu a întâlnit ceva mai sfânt, ea doar râse.

 inima-i era o pânză goală care abia cunoscuse culoarea, dar privirea-i era al unui om care îşi găsise religia. uitaseră de stele. era destulă mirare şi constelaţie chiar acolo unde se aflau ei.

No comments:

Post a Comment