Saturday, 12 December 2015

aripi cusute

 este o pasăre tremurând în spatele coastelor mele. e prea mică pentru lumea asta. i-am cusut aripile, iar trupul îi este impregnat de cenuşă. câteodată o simt cum se zbate printre nervi şi artere, încercând să scape, încercând în zadar să-şi întindă aripile. prin cicatricile ei izvorăşte lumina, dar războiul emană din penele ei. oricât de departe fug, nu reuşesc să mă îndepărtez de ea. mi se agaţă de gânduri în nopţile nedormite. îmi ciuguleşte bucăţi din inimă. rămăşiţele mi se izbesc de stern în ecouri.


 alte dăţi amuţeşte, ca şi cuprinsă de o stranie răceală. o păstrez înăuntru, în siguranţă. noaptea o aud cântându-şi disperarea. se teme să nu-i uit din nou numele. e singuratică. vreau să o ajut. uneori vorbesc cu vocea ei. îi descos aripile, chiar dacă se taie în marginile mele ascuţite. îi port fragilitatea pe buze. îmi închid ochii şi izbutesc din nou să fiu ea. inima mea îşi regăseşte rădăcinile. suntem amândouă un singur poem, însă niciodată în acelaşi timp.

No comments:

Post a Comment