Sunday, 18 October 2015

ruination



 Ce oraşe ai lăsat în ruină ?
 Doar pe cele la care mă întorc când scriu. Cele pe care le revăd în timpul somnului.

 Cum arată ?
 Ca oamenii care sunt mai mult fantome decât oameni. Ca genul de rană pe care nu încetezi să o atingi, să vezi cât mai sângerează. Vezi totul ca prin ceaţa. Chipuri pe care le-ai cunoscut odată, pe care încă ţi se pare că le cunoşti, dar nu în acelaşi fel. Uneori ochii lor vorbesc prea mult, alteori prea puţin.

 Cât de mult s-au agăţat în căderea lor ?
 Au fost praf de stele, iar mai apoi constelaţii. Ȋn final s-au preschimbat în găuri negre, absorbind totul în jur. Oase şi măduvă, vise şi lumină. Buzele lor ne-au purtat sângele. Au absorbit trupuri întregi şi au ruinat inimi în tumultul lor doar ca să găsească pe cineva pe care să-l strângă în braţe. Pentru asta a fost războiul lor. Ȋnainte de ei a fost numai liniştea. Acum e doar apăsarea. Istoria îşi răsfrânge umbra asupra noastră.  Au fost alţii înaintea lor. Vor mai fi alţii de acum încolo.

 Dar şi ei şi-au lăsat visele ţie. Visele şi tenebrele şi tresărirea degetelor.
 E un basm. Pe jumătate uitat. E povestea din spatele poveştii. Am atins văzduhuri dar acum nu mai vedem aceleaşi lucruri. Ȋn fiecare vis există ruine, doar numele sunt diferite.  Adevărul e acesta. Privim, ne ţinem răsuflarea şi aşteptăm să aflăm cât de mult din noi va mai rămâne la sfârşit.

1 comment: