Sunday, 25 October 2015

left unsaid



 te-am visat de două ori. prima oară degetele mi se agăţau de tot ce a mai rămas din tine -  privire, degete, haină – iar a doua oară mi-am încălcat promisiunea. ţi-am zis că nu te voi lăsa să devii o fantomă, cu vocea tulburându-se în uitare, cu ochii doar un ecou. nu e epilogul pe care îl merităm. am suferit prea mult pentru un asemenea sfârşit.

 te cunoşteam în ambele visuri. ţi-aş fi ştiut toate dedesubturile chiar şi fără nume, fără timp, fără bătaie de inimă. acum întind mâinile şi nu te mai găsesc. mi-e teamă să-ţi aud glasul şi să realizez iarăşi că mi-e dor. sper că nu s-a făcut prea târziu.

 voi adormi din nou. în visul acesta nu va trebui să ne spunem nimic. nopţile petrecute deasupra oraşului vor vorbi pentru noi. vom fi doi oameni , fără început, fără sfârşit, privind spre văzduhuri deschise. sperând. ne vom deschide trupurile şi vom lăsa lumina să izvorască din ele, să picteze cerul cu stele. vom împleti constelaţii cu inimile noastre şi le vom numi după noi. şi vom şopti după ce vom fi atins fiecare petic de cer: vom rămâne. vom rămâne.

 îmi doresc să pot avea amintirile astea cu tine.                   

2 comments: