Thursday, 20 August 2015

ruination

 Spune-mi că ne-am născut cu inimile goale.

 Spune-mi că trăim precum lupii, precum umbrele, înfioraţi şi flămânzi, mereu căutând să scăpăm de răceala oaselor noastre. Ne-am trezit cu gloanţe înfipte în pieptul nostru şi nu ştim să fim decât revolvere. Distrugem tot ce ne aparţine. Când iubim, trupurile noastre devin morgi, ultime locuri de odihnă. Purtăm boli în adâncul scheletelor noastre. Purtăm pe buze nume ca pe nişte cicatrici.

 Spune-mi că în visele noastre nu ne folosim mâinile ca să sfâşiem. În visele noastre, simţim sub degete piele şi căldură şi nebuloase şi nu căutăm să le zdrobim. Cineva ne cântă în timp ce sub pleoapele noastre se zbat coşmaruri. Când ne trezim, nicio fantomă nu ne mai răscoleşte atriile. Ne mistuim sub atingeri blânde, ne însufleţim când întâlnim o altă răsuflare. Visăm la nume rostite ca pe o litanie şi denumim constelaţii cu ele.

  Poţi să iubeşti un monstru, dar asta nu îl va schimba. Poţi să-l însufleţeşti, dar nu poţi să-i descoşi gloanţele din piept. Ne-am născut cu inimile goale şi încă căutăm ceva vulnerabil, ceva al nostru, ceva a cărui căldură ne va despleti pustiul în care ne cufundăm. 

No comments:

Post a Comment