Tuesday, 11 August 2015

like kissing blood off of your knuckles;

 Trecuse atât de mult timp de când nu o văzuse, încât credea că mâinile ei îl vor fi uitat, că privirea va şovăi în faţa sa, că acel chip va fi cel al unei străine. Dar se uită în străfundul ochilor ei şi regăsi aceleaşi alei moarte sub apăsarea constelaţiilor stinse. Simţi aceeaşi fremătare a inimii în sunetele ploii, aceeaşi unduire a vorbelor, şi putea să jure că încă exista pentru ea în nopţile târzii, când îndrăznea a-şi aşterne gândurile pe hârtie.

 Trăise ca o nălucă atâta vreme, încât căldura ei stranie părea a-l însufleţi. Răsuflările lor se întâlniră, flămânde. În jurul lor, întreaga creaţie se destrămă. Despleti poeme de pe buzele ei goale şi-şi găsi numele, un ecou venind din măduva oaselor. Îi sărută sângele de pe pumnii strânşi în timp ce tremura. Degetele lui se pierdură prin părul ei răvăşit, când altădată îşi cunoscuseră perfect drumul: cărarea dreaptă, ceafa, proeminenţele vertebrelor ivindu-se de sub piele, precum o hartă ce aştepta să fie descifrată. Exista în ea, prin ea.

 Nu vom mai cădea, îi spuse el.

 Am fost în cădere liberă încă de prima oară când ne-am întâlnit, răspunse ea. Ȋncă ne prăbuşim. Când ne vom izbi de pământ, îţi voi simţi sângele pe buze.. Îmi pare rău că nu e sângele meu. Nu mi-a mai rămas decât pulbere.

2 comments: