Friday, 8 May 2015

bleeding out



 Sunt pulberea rămasă de la căderea stelelor, reînnăscută într-o succesiune de contracţii şi contradicţii. Din constelaţii m-am întrupat în graţie şi oase. Trupul meu încă poartă urma izbiturii de pământ, o adâncitură în care-mi sălăşluieşte subconştientul.

 Sunt o împletitură de nervi şi vene, cafea şi gânduri. Vârfurile degetelor mi-s imprimate cu atingerea coardelor de chitară. Coastele mele s-au fisurat de la cât de multe ori am încercat să primesc oamenii înăuntru. Mă târăsc după cerneală şi-mi tai pielea cu aceleaşi nume ce mi-au frânt coastele.

 Nu sunt frumuseţe, n-am fost niciodată. Când sângerez, nu-mi pot coase rănile cu îndemânare. Mereu curg prea multe cuvinte şi cerneală printre suturile mele. Mă pierd prea mult. Mă ascund printre oase, dar venele mele plâng după lumină.

 Sunt o furtună ce distruge totul în jurul ei. Poate de aceea şovăi la atingerea unei mâini, a unei fiinţe, a unui refugiu. Nimic nu mai rămâne în urma mea.

 Acasă. Atriile mele tânjesc după drumuri îndepărtate şi oameni pe care încă nu i-am întâlnit. Fuga mi-a intrat în reflex. Sunt o pasăre cu aripa zdrobită care vede cerul, dar nu izbuteşte să-l ajungă. N-am găsit nimic care să însemne acasă. M-am îndepărtat prea tare de răsuflarea stelelor.

No comments:

Post a Comment