Monday, 29 December 2014

dig my shallow grave.

 Du-mi năluca palidă în braţe până la groapă. Vreau să-mi simţi cea din urmă bătaie de inimă, să-mi încălzeşti trupul rece cu răsuflarea ta. Acoperă-mi vânătăile înflorite pe coapse cu gura ta. Sărută-mi buzele de porţelan şi împreunează-mi mâinile pe pieptu-mi rigid. Împleteşte-mi flori sângerânde printre cosiţele de păr şi coboară-mi oasele frânte în mormânt. Răsfiră bulgări de pământ şi mucegai pe chipul pe care odată l-ai cunoscut. Scaldă-mă în întuneric. Îngroapă-mă ca pe cel mai nepreţuit avut.

 Mi-e frig. Vreau să te întinzi lângă mine, să adormim în ţărână, îmbrăţişaţi în moarte. Dar deja te îndepărtezi, iar eu nu mai am putere să te chem înapoi. Glasul îmi tremură slab, şovăitor, sufocat. Strigătul meu e acoperit de tânguirea bufniţelor şi scârţâitul coroanelor de pe mormânt. Plămânii mei inspiră pământ şi regrete. Nu te mai pot vedea, pleoapele-mi sunt zdrobite sub ţărână.


 M-ai îngropat în uitare. M-ai cufundat într-un colt al minţii, ca pe un gând trecător, şi nu te-ai mai întors. Sunt fantoma care te bântuie. Am rămas doar o reminiscenţă, o cicatrice ce-ţi spintecă memoria în nopţile târzii, când remuşcarea e prea puternică ca s-o mai poţi reţine, iar mormântul prea slab ca să mă ţină în frâu. 

4 comments:

  1. Ultimul paragraf pur si simplu sfâșie.
    Imi place cum scrii. Continua, daca nu te doare.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc.
      Doare, dar e placut.

      Delete
  2. Iti ador blogul! E atat de emotionant si atat de dureros de frumos! <3 Cred ca nu ma voi opri pana ce nu iti voi citi toate postarile

    ReplyDelete