Sunday, 26 October 2014

la mer, les étoiles et nous

 Mereu am vrut să trag o fugă până la mare, s-o văd în miezul iernii. Să simt vântul rece răvăşindu-mi părul pe o plajă pustie, să-mi alerge libertatea prin vene. Mi-aş umple buzunarele cu nisip, să-mi amintesc de ea chiar şi când voi fi la sute de mile depărtare. M-aş cufunda în apa rece şi mi-aş lăsa pleoapele sărutate de valuri până când gheaţa îmi va dantela genele şi răsuflarea-mi va împleti fiori de ceaţă în adâncuri. Îmi voi privi rochia tresăltând , părul răsfirându-se împrejur şi mă voi gândi la libertate. 

 Tu vei scoate cu forţa din apă o nălucăm palidă, învăluită de spuma talazurilor. Voi tremura din toate încheieturile, iar tu vei clătina dezaprobator din cap şi-mi vei acoperii umerii cu geaca ta. Degetele ne vor amorţi ţinând ţigara, dar vom continua să fumăm cu aceeaşi înfrigurare. Ne-am trânti pe capota maşinii şi ţi-aş cânta la chitară toate cântecele pe care le ştiu. M-ai cuprinde în braţe şi ai încerca să-mi insufli aer cald în plămâni, iar pe buzele tale aş regăsi briza sărată şi fumul ultimei ţigări. Am fi numai noi doi şi marea, departe de lume.

 La căderea serii, ne vom întinde sub constelaţii şi vom adormi cu şoaptele mării tresărind ca un ecou în gândurile noastre.

No comments:

Post a Comment