Saturday, 13 September 2014

i'm always just about to go

Scumpule, ţi-am zis să nu te îndrăgosteşti de mine. Nu sunt genul de fată cu care să te plimbi de mână prin parc sau căreia să-i oferi flori. Adevărul e, urăsc florile din acelaşi motiv pentru care urăsc şi oamenii – nici una, nici alta nu rezistă lângă mine.

Cum poţi să mă iubeşti când nici măcar nu mă cunoşti ? Sunt neîntregită şi respir cuvinte din răni deschise. Vreau toată lumea sau nimic, fără jumătăţi de măsură. Sunt egoistă, răzvrătită, sălbatică, răzbunătoare. La trei dimineaţă sunt un dezastru. Îmi prefer cafeaua rece şi neagră ; la un anumit nivel, chiar empatizez cu ea. Sunt călătoarea care nu aparţine nimănui, nicaieri. Trăiesc pentru valurile golaşe ce se izbesc de stânci, răpăitul ploii noaptea, vibraţiile unei chitări, perseide, plimbări lungi prin librării, călătorii. Constelaţiile se însufleţesc înăuntrul meu, aşteptând să fie descoperite.

Aşa că , te rog, nu-mi mai umple căsuţa cu mesaje. Mi-a intrat în reflex să plec din vieţile oamenilor. Încerc să mă îndepărtez de ei ; emoţiile lor mă golesc, îmi lasă trupul un pustiu căruia îi sunt captivă. Sunt o cauză pierdută, iar tu oricum n-ai de gând să rămâi.

3 comments: