Monday, 23 June 2014

eighteen

 Încă visezi la asta, nu-i aşa ? La ziua în care vei reuşi să scapi. Să evadezi din labirint, să devii cine ţi-ai dorit dintotdeauna să fii. Încă te trezeşti în miez de noapte şi te întrebi dacă asta este persoana în care te recunoşti cel mai bine.
  
 Te întrebi de câte ori vei fi nevoită s-o iei de la început ca să ajungi acolo unde-ţi doreşti. Vrei întreaga lume sau nimic. Fără jumătăţi de măsură.Mintea ta se răzvrăteşte, întregită de idei şi cuvinte apărute de nicaieri. Ştii ce poţi face cel mai bine, dar ţi-e teamă. Foarte al naibii de teamă. Îţi dai seama cât de uşor e să te rătăceşti în labirint. Dar, adevărul e… singura persoană care-ţi stă în cale este chiar tu însăţi.

 A fost o perioadă în care ai rămas cu nimic în afara unui mare pustiu. Ştiu că faci tot posibilul să nu se întâmple asta din nou, niciodată. Ai devenit altcineva. Pun pariu că atunci când vei citi această scrisoare îţi vei da seama că ai mai pierdut câteva părţi din tine. Vei pretinde atât de mult încât la un moment dat vei realiza că nu mai eşti, şi nu mai poţi fi niciodată tu însăţi. Nu cu adevărat. În ziua în care asta se va întâmpla, totul se va sfârşi, şi abia atunci vei putea spune că ai rămas fără nimic. Nu lăsa pe nimeni să te schimbe. Eşti delicios de complicată.

 La 18 ani, sunt sigură că te-ai trezit cu un mare gol în stomac. Doar nu crezi că o simplă cifră te condamnă la o existenţă marcată de maturitate, nu ? Să nu-ţi faci griji. Eşti aceeaşi persoană ca şi seara trecută, cu aceleaşi amintiri şi dorinţe. Nu lăsa pe nimeni altcineva să-ţi spună ce să faci. Râde-i în faţă, poartă-te copilăreşte şi ia deciziile greşite. Un număr ca 18 nu te condamnă la absolut nimic. Totul e în mintea ta.

  Indiferent prin ce treci, nu te schimba. Şi te rog să nu-ţi laşi visele deoparte. Sunt atât de multe persoane care îngăduie ca visele lor să moară.

* către sinele meu de optsprezece ani, cu un an mai devreme *

No comments:

Post a Comment