Saturday, 10 May 2014

metamorphosis


 Scrisul e o metamorfoză, un instinct ce-ţi intră-n vene. E o devenire, un tunel al cărui sfârşit nu-l poţi prevedea. La urma urmei, nici nu ştii dacă-i vei da vreodată de capăt. Mintea ta e o foaie albă de hârtie care se însufleţeşte treptat. Raţiunea deraiează necontenit de pe şine, corzile se rup. Eşti împins dincolo de graniţe, de trupul ostenit pe care oricum ţi-l vei pierde, iar întunericul e ceaţa ce te înconjoară.  

 Scrisul e ceea ce eşti când nimeni nu te priveşte. E o luptă între conştient şi subconştient ; personajele capătă trăsăturile tale, iar tu te vezi în ele ca într-o oglindă. Te vei analiza prin prisma lor , iar înfăţişarea ta îţi va părea străină. Şi te-ntrebi, vei mai fi vreodată acelaşi ? În sinea ta cunoşti deja răspunsul.

 Scrisul e distorsiunea ideală a timpului. Niciodată nu am pierdut mai plăcut realitatea decât atunci când scriam. Asculţi şuieratul vântului, ploaia răscolind gândurile şi lumi răzvrătindu-se pe hârtie. Eşti vârtej de fum, de glasuri, conştiinţa ta răsuflă a furtună, inima-ţi răsună în anticipare. Toată fiinţa ta e tremur şi cuvinte fluide.

Te afli într-o buclă, într-o frângere a secundelor. Încetezi să mai fugi. În schimb, te laşi în voia furtunii.

No comments:

Post a Comment