Thursday, 29 May 2014

and the walls kept tumbling down



 Nu sunt capabilă să simt. Poate că mecanismul inimii mele s-a dereglat, sau poate că mai am câteva corzi frânte de când ţi-ai lăsat amprenta în pulsul meu. Şi cum să cunosc altceva când am trăit numai înăuntrul tău ?

 Mintea mea e precum un ocean, iar printre valuri tu eşti singurul care răzbate. Am început din nou să-mi aduc aminte de tine, de noi. Dar acum abia te mai simt, abia te mai aud, de parcă toate acele nopţi când, pustiiţi de umbre, ameninţaţi de unii, de alţii , ne căutam unul pe altul, au fost doar în închipuirea mea. Cumva, ai izbutit să mă salvezi, pentru ca pe urmă să pleci din nou. Mă întreb, oare m-ai abandonat  pentru că n-ai văzut nimic în mine sau pentru că ai găsit prea multe ?


 Cred că asta e problema pe care-o am cu fiinţele umane. Când ele pleacă, nu mai rămâne prea mare lucru din mine ; cel puţin, nimic ce pot recunoaşte. Până şi persoana care sunt acum e modelată din frânturi, rămăşiţe. Dar nu suntem toţi incompleţi, aşteptând să fim întregiţi de cineva ? Ei bine, eu nu-mi mai doresc alt “cineva”. Deja ţi-am supravieţuit ţie. Mi se pare destul. 

Wednesday, 14 May 2014

he told me

... that people are more poisonous than cigarettes. he didn't realise he was poison running through my veines, amidst smoke and blood . but i knew .


I must admit, my mind wanders off quite often, leaving me breathless, clinging hopelessly to a grasp of air. But it's okay. I can’t be happy, nor unhappy ; instead, I’m trapped in a state of bittersweet numbness. 

I can’t feel anymore, ‘cause then I’ll feel everything, and everything obviously sucks. Sometimes I think I’m fractioned, with all these pieces of who I once were bonding together to form the person that I am now. I fear that my cracks will gradually show. I fear that I’ll repeat myself, and the history’s going to repeat itself, and who’ll take then care of the void ? You aren’t here anymore, you left a long time ago.

Many times I don’t even feel like myself , because nobody sees me as a whole; but, anyway, my biggest fear is that somebody'll finally see me as I see myself. But, oh, it would feel so damn good to surrender.

Saturday, 10 May 2014

metamorphosis


 Scrisul e o metamorfoză, un instinct ce-ţi intră-n vene. E o devenire, un tunel al cărui sfârşit nu-l poţi prevedea. La urma urmei, nici nu ştii dacă-i vei da vreodată de capăt. Mintea ta e o foaie albă de hârtie care se însufleţeşte treptat. Raţiunea deraiează necontenit de pe şine, corzile se rup. Eşti împins dincolo de graniţe, de trupul ostenit pe care oricum ţi-l vei pierde, iar întunericul e ceaţa ce te înconjoară.  

 Scrisul e ceea ce eşti când nimeni nu te priveşte. E o luptă între conştient şi subconştient ; personajele capătă trăsăturile tale, iar tu te vezi în ele ca într-o oglindă. Te vei analiza prin prisma lor , iar înfăţişarea ta îţi va părea străină. Şi te-ntrebi, vei mai fi vreodată acelaşi ? În sinea ta cunoşti deja răspunsul.

 Scrisul e distorsiunea ideală a timpului. Niciodată nu am pierdut mai plăcut realitatea decât atunci când scriam. Asculţi şuieratul vântului, ploaia răscolind gândurile şi lumi răzvrătindu-se pe hârtie. Eşti vârtej de fum, de glasuri, conştiinţa ta răsuflă a furtună, inima-ţi răsună în anticipare. Toată fiinţa ta e tremur şi cuvinte fluide.

Te afli într-o buclă, într-o frângere a secundelor. Încetezi să mai fugi. În schimb, te laşi în voia furtunii.

Sunday, 4 May 2014

it's about the journey


Ia-ţi haina. Lasă un bilet. Mergem acolo unde inima vrea să ne ducă. Pleacă cu mine în lume, poate ne vom descoperi pe noi înşişi.  
        Dacă mi-ai cere să fug cu tine, eu mi-aş ridica privirea şi ţi-aş surâde şi aş întreba : 
Unde ? 

 P.S.: Totuşi, cred că destinaţia mea preferată vei rămâne tu.