Monday, 14 April 2014

the strings inside ;


 N-ai fost de mult timp întreg ; încă zăresc căzând bucăţi din tine. Acum nici nu te mai oboseşti să le ridici, de parcă propria ta persoană a devenit prea mult pentru tine. Ştiu că părţi din tine încearcă să-ţi evadeze printre ziduri. Ţi le văd fremătând atunci când mă priveşti, iar în acea clipă, pot jura că-ţi simt tresăririle inimii în faţa necunoscutului.

 Mă întreb dacă m-a atras la tine faptul că amândoi suntem la fel de puţini întregi. Suntem cei abandonaţi, oamenii care s-au pierdut printre propriile lor măşti încercând să se apere, să-şi depăşească întunericul. Am devenit doar reminiscenţa a ceea ce-am fost cândva.

 Cutreierăm străzi înceţoşate de fum de ţigară şi trupuri pustii. Aşteptăm pe cineva care să scoată la iveală ce-i mai bun din noi ; să se contopească cu străfundurile sufletului şi să facă cunoştinţă cu demonii noştri. Cineva care să ne aprindă ultima fărâmă de emoţie , să ne ridice din pulberea de cenuşă, pentru ca în cele din urmă să fim noi înşişi din nou.

  Aproprie-te. Vreau să-ţi simt corzile inimii. 

2 comments:

  1. Interesant , imi place cum scrii ^^ ma bucur ca am dat de blogul tau , imi pare rau ca nu a fost mai repede. Spor in continuare .

    ReplyDelete