Saturday, 19 October 2013

too busy being yours

to fall for somebody new.
do you want me crawling back to you ?

Fiecare răsuflare-i era străină, iar privirea i se înceţoşa cu fiecare pas pe care-l făcea. Înainta în neştire , cu miezul amorţit, rece. Voia să se îndepărteze, să fugă până când genunchi-i vor ceda sub propria greutate şi gândurile ei vor fi doar un tumult vag, îngreunat de oboseală, iar ea nu va mai fi în stare să facă diferenţa dintre prezent şi trecut.

Până când corzile care o legau de tot ce însemna ea se vor frânge.

Îl simţea trăind în ea, inflitrându-se precum cea mai subtilă otravă. Reminescenţa lui, strecurându-se sub pielea ei. Îl putea percepe cu fiecare fibră a fiinţei ei, căci amintirea refuza să se dezintegreze. Mâinile sale alunecându-i peste spatele încovoiat, cu degetele plimbându-se printre vertebre. Ritmul respiraţiilor sale împletindu-se cu ale ei. Mireasma lui în serile de decembrie. Buzele lui trasând contururi , luptând cu gura ei. Asta fusese ea atunci.

În noaptea aceea, nu mai era sigură cine era cu adevărat. Lipsită de el, nu întrezărea nicio directie în care ar fi putut s-o ia. Nu ştia dacă erau săptămâni sau ani de când plecase. Încet , amintirea lui se contopea cu fiinţa ei, aşternându-se în gândurile ei, împiedicând-o să răsufle.

Iar când ea se rupse de acea lume, căderea fu precum ieşirea din talazurile celui mai adânc ocean. 

Saturday, 5 October 2013

there's something in your eyes.

 Timpul e infinit. Îi place să se scalde în momentul acela, în clipa glorioasă când lumea se reduce la un zgomot îndepărtat şi e doar ea, împreună cu bătăile inimii lui, în sfârşit trăind, în sfârşit încetând să se mai ascundă. Se înghesuie unul în altul, căutându-se , ghemuindu-se sub povara prezentului.

 Se încălzesc unul lângă altul şi-şi ascultă contopirea răsuflărilor prin întuneric .Visurile le invadează spaţiul dintre secunde. Au galaxii întregi ascunse sub oase, pulsându-le în sânge, aşteptând să fie dezvăluite. Cu mâinile împletite una în alta, lipsiţi de orice constrângere, universul lor e fără de limite.

 Promisiunea unui refugiu e mai puternică decât orice altceva. E ca un tumult înăuntrul lor pe care-l poartă zi şi noapte, reverberându-le pretutindeni în gânduri. Se lasă purtaţi de propria lor imaginaţie într-o lume în care acele ceasornicului au amuţit şi ei nu mai sunt nevoiţi să alerge, să dea piept cu o viaţă ştearsă şi monotonă.

 Dar asta nu e acea lume.

 Îmbrăţişaţi , se agaţă de ultimele lor vise până când îi întâmpină lumina dimineţii.