Saturday, 31 August 2013

to save a life


 -         Cum poţi să scrii atât de mult ?

       -       Scriu, pentru că asta mă face să mă simt umană.  Mi-e teamă că povestea îmi va scăpa printre degete. Că o voi pierde, şi mă voi pierde şi pe mine pe parcurs.
        
       Faţă-n faţă cu o foaie de hârtie, era doar ea însăşi. Lumea de afară era un şuvoi de glasuri dezlănţuite, dar ea se afla în siguranţă. Sub straturi şi straturi de cuvinte, adevăratu-i chip se creiona lipsit de presiunea unei lumi veşnic nemulţumită.
       
        Împletea irealitatea sub degetele sale cu nebunia unui om ce trăieşte în jumătatea plină a unei clepsidre. Schiţa cuvintele cu răsuflarea întretăiată , cuprinsă de o bucurie frenetică sub flerul gândurilor sale. Povestea îi pulsa în sânge, raţiunea se lăsa amăgită.
        Scriind, era frumoasă. Radia o fericire stranie în lumea sa pierdută ; un sentiment ce niciodată n-o definea printre oameni. Cu ideile atârnându-i de condei, plutind în reverie, era neînfricată.
        
        Trăia. Şi nu mai voia să se întoarcă vreodată.

5 comments:

  1. Foarte frumos!
    Nici să nu-și dorească să se întoarcă!:)

    ReplyDelete
  2. Salut!
    Pentru ca imi place blogul tau, am inceput sa-l urmaresc. Te astept pe la mine http://filmandotherstories.blogspot.se/
    si daca ai placere sa ma urmaresti...
    :) O toamna frumoasa iti doresc!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc :) Urmaream deja blogul.

      Delete
  3. Mi se intampla sa simt si eu asta atunci cand scriu.

    ReplyDelete