Saturday, 20 July 2013

no light, no light



Poate că într-o zi vei reveni, asta continui să-mi spun. Pe o stradă goală, coincidenţele ne vor aduce împreună ; inimile noastre neştiutoare vor bătea în derivă, iar ochii noştri se vor întâlni urmărind traseul amintirilor. Ca doi fugari împletiţi printr-un anotimp îndepărtat, ne vom împrăştia trecutul în trăsăturile chipului.  Mă vei alerga cu privirea nebună, neîncrezătoare, a omului al cărui trecut păleşte în umbra realităţii, şi vei observa că înăuntrul meu e rece şi pustiu.

 Răsuflarea îţi va încetini sub greutatea atâtor regret mute, dar eu voi continua să zâmbesc. După atâta timp, chipul meu ţi-a rămas întipărit în suflet, chipul celei care-am fost odată. Cea din faţa ta e o simplă străină cu iz de amintiri.

 -          Suntem o cauză pierdută, vei spune, clătinând din cap.

 Iar chipul meu va fi înlocuit de cel al străinei. Vei crede că m-am îndrăgostit de singurătate, că nu mi-am îmbinat vreodată bătăile inimii cu ale tale. Dar cum ai putea să spui că nu am avut nevoie niciodată de tine, când  tu ai răpit tot ce a însemnat a fi eu ?
 Prin vene îmi va pulsa un singur gând: graba sfârşitului.

 -          Niciodată n-ai avut ocazia să-ţi iei la revedere.

3 comments:

  1. Imi place la nebumie cand ma regasesc printre randurile altcuiva si asta s-a intamplat si acum.
    Lucrarea ta e simpla dar plina de inteles. Atatea lucruri exprimate doar prin cateva cuvinte

    ReplyDelete
  2. This comment has been removed by a blog administrator.

    ReplyDelete