Saturday, 22 June 2013

a victim of your own mind

 Îţi atinsesem inima şi-i numărasem bătăile slabe vreme de ore întregi. Înăuntrul pieptului tău, nimeni nu era acasă. Era ca şi când ascultam răsuflările unui ceasornic în ultimele minute de agonie.

 Îţi priveam gândurile răzvrătindu-se prin minte, complicate şi haotice. Un război pe care-l purtai cu tine însuţi când credeai că nu te urmăresc. Iar pe măsură ce învelişurile mele cădeau, ale tale sporeau. Întotdeauna nehotărât, neliniştit precum valurile oceanului în miezul iernii, te-ai decis să lupţi împotriva oricui voia să se ascundă printre faldurile fiinţei tale.

 Îţi mângâiam pustiul din tine încercând să mi-l umplu pe al meu. În nopţile lungi , mă amăgeam cu privirea ta fină, încărcată de pulbere de gheaţă, iar în timpul zilei mă delectam cu labirintul minţii tale.

 Te îndepărtai atât de mult , încât m-am întrebat dacă te-am cunoscut vreodată cu adevărat.

4 comments:

  1. Imi place cum scriiiiiiii!! :)

    ReplyDelete
  2. Esti minunata,o sa te citesc si te voi citi in continuare.
    Te astept si pe la mine,cu drag.

    ReplyDelete