Sunday, 30 June 2013

nobody's home


 În acele clipe când amintirile se prăbuşesc unele peste altele, iar eu nu mai izbutesc să fac diferenta dintre imaginar şi realitate, chipul tău e singurul care mi se iveşte în minte. Pe sub pleoapele mele, detaliile sunt la fel de vii ca şi când te-ai afla lângă mine. Zâmbetul tău, cel pe care-l păstrezi numai pentru mine, îţi luminează privirea şi-mi întregeşte golul lăuntric. În spatele ochilor tăi mari, azurii, pot ghici toate gândurile ce nu-ţi părăsesc buzele. Numele meu se încurcă în buzele tale, pentru ca apoi să plutească pe adierea vocii tale. Îmi întind mâinile către tine, căutând liniştea în braţele tale, dar tot ce găsesc este amintirea chipului tău odihnindu-se printre şuviţele mele de păr. În acel moment, răsuflu adânc şi număr milele ce ne despart. Atunci realizez că niciodată nu va fi mai uşor, că şirul amintirilor te învăluie atunci când te aştepţi mai puţin şi că timpul nu domoleşte nicio emoţie.

  Dar atunci îmi amintesc de numărul bătăilor de inimă ce-mi scaldă trupul atunci când te văd : mai numeroase, mai adânci, învolburându-se în valurile tuturor cuvintelor nerostite. Cuprinsă la pieptul tău, uit de orice distanţă şi mă simt ca acasă.

Saturday, 22 June 2013

a victim of your own mind

 Îţi atinsesem inima şi-i numărasem bătăile slabe vreme de ore întregi. Înăuntrul pieptului tău, nimeni nu era acasă. Era ca şi când ascultam răsuflările unui ceasornic în ultimele minute de agonie.

 Îţi priveam gândurile răzvrătindu-se prin minte, complicate şi haotice. Un război pe care-l purtai cu tine însuţi când credeai că nu te urmăresc. Iar pe măsură ce învelişurile mele cădeau, ale tale sporeau. Întotdeauna nehotărât, neliniştit precum valurile oceanului în miezul iernii, te-ai decis să lupţi împotriva oricui voia să se ascundă printre faldurile fiinţei tale.

 Îţi mângâiam pustiul din tine încercând să mi-l umplu pe al meu. În nopţile lungi , mă amăgeam cu privirea ta fină, încărcată de pulbere de gheaţă, iar în timpul zilei mă delectam cu labirintul minţii tale.

 Te îndepărtai atât de mult , încât m-am întrebat dacă te-am cunoscut vreodată cu adevărat.