Friday, 24 May 2013

what i became because of you



 -      Eşti pustie atunci când crezi că nimeni nu te priveşte.
 Vocea lui se împletea cu bătăile inimii ei, slabe şi ciudate. Izbuti să nu-şi plece privirea în faţa haosului , însă nu rosti niciun cuvânt. Mintea ei era un loc în care gândurile se încâlceau ca într-o furtună, dar pe buzele sale nu se putea citi niciunul din ele. Nimeni n-ar fi putut înţelegere acea senzaţie de nimicnicie , când se afla în contradicţie cu întreaga lume şi se prăbuşea sub greutatea amintirilor.

 În acele momente prefera să se predea pentru promisiunea unei existenţe vecine cu vidul ;  goliciunea ei e atât de tangibilă încât o simţea uneori pătrunzându-i în oase, consumând-o. Nu-ţi dai seama că şi-a făcut loc înăuntrul tău decât când e prea târziu. Trupul tău se frânge, îngheţat şi neputincios . Iar când îţi revii, vei păşi înainte cu paşi nesiguri, tremurând precum frunzele în bătaia vântului iernatic înainte de căderea spre pământ.
 Niciodată capabilă să-şi dezvăluie adevăratul chip , captivă în propriul pustiu, se ascunsese înăuntrul unei persoane ce pretindea că totul era în regulă.
-          O lume atât de plină de ură, ai ajuns să-ţi fie teamă până şi de tine însăţi.

No comments:

Post a Comment