Friday, 24 May 2013

what i became because of you



 -      Eşti pustie atunci când crezi că nimeni nu te priveşte.
 Vocea lui se împletea cu bătăile inimii ei, slabe şi ciudate. Izbuti să nu-şi plece privirea în faţa haosului , însă nu rosti niciun cuvânt. Mintea ei era un loc în care gândurile se încâlceau ca într-o furtună, dar pe buzele sale nu se putea citi niciunul din ele. Nimeni n-ar fi putut înţelegere acea senzaţie de nimicnicie , când se afla în contradicţie cu întreaga lume şi se prăbuşea sub greutatea amintirilor.

 În acele momente prefera să se predea pentru promisiunea unei existenţe vecine cu vidul ;  goliciunea ei e atât de tangibilă încât o simţea uneori pătrunzându-i în oase, consumând-o. Nu-ţi dai seama că şi-a făcut loc înăuntrul tău decât când e prea târziu. Trupul tău se frânge, îngheţat şi neputincios . Iar când îţi revii, vei păşi înainte cu paşi nesiguri, tremurând precum frunzele în bătaia vântului iernatic înainte de căderea spre pământ.
 Niciodată capabilă să-şi dezvăluie adevăratul chip , captivă în propriul pustiu, se ascunsese înăuntrul unei persoane ce pretindea că totul era în regulă.
-          O lume atât de plină de ură, ai ajuns să-ţi fie teamă până şi de tine însăţi.

Friday, 10 May 2013

what i've done


N,
 
  Mă bucur că te-am văzut , asta a fost tot ce mi-ai spus. Când am plecat de lângă tine, m-am simţit ca o străină. În acel moment m-am gândit la toate acele dăţi în care-mi spuseseşi cât de mult ţi-am lipsit. La conversaţiile care se terminau cu un zâmbet , o îmbrăţişare. Şi m-am simţit mai singură ca niciodată.

 În ultimele luni, m-a urmărit mereu senzaţia că nu sunt întreagă. Că o necunoscută face toate lucrurile pe care le fac eu, iar că adevărata mea viaţă mă aşteaptă într-un loc unde n-o pot ajunge. Precum o frunză în bătaia vântului iernatic, îmi cuprind trupul spulberat, aşteptând prăbuşirea. Mă întreb dacă ar fi fost mai bine dacă aş fi rămas alături de tine până la sfârşit. Mi-am dorit să fiu mai puternică, mai puţin vulnerabilă, dar în schimb te-am pierdut pe tine.

 Eu mi-am făcut alegerea. Sper că tu ai ales-o pe cea bună.

  Uneori mă gândesc dacă ţi-ar mai plăcea persoana ce am devenit. Sau dacă ai mai regăsi la mine părţi din ceea ce am fost eu.  Cu fiecare bătaie de inimă, fiecare săptămână care trece, mă recunosc din ce în ce mai greu.

 Vreau să-ţi scriu atât de multe, dar data viitoare când ne vom întâlni nu îţi voi spune nimic din toate acestea.