Friday, 26 April 2013

ghosts with just faces


 Hoinăreau prin ploaie, fără să ştie dacă pe chipurile lor alunecau urmele furtunii sau lacrimile nestăpânite. Ţinându-se strâns de mâini, priveau cum lumea pe care o cunoscuseră cândva se destrăma. Păşiseră de atât de multe ori pe acele străzi , dar astăzi lumea părea ştearsă, trecând pe lângă ei fără să-i observe, fără să le pese. Ca şi când erau doar pulbere dusă de vânt.
 Ochii ei erau reci, morţi, înstrăinaţi de fuga timpului, ea plutea parcă într-o stare de imponderabilitate. Prăbuşirea îi tăiase răsuflarea , schimbarea se juca cu gândurile ei răvăşite.
-  Şi ce facem acum ? întrebă ea.
 Îşi împleti degetele în ale lui. Sub pielea fragilă, îi simţea mişcarea lentă a sângelui şi bătăile inimii. Ar fi vrut să-l păstreze în braţele ei aşa cum păstra trupul zdrobit al timpului în piept, ca pe-un talisman.
-  Nimic, doar existăm.

2 comments:

  1. Modul in care impletesti cuvintele este demn de admiratie. Felicitari pentru lumea fermecatoare pe care o creezi! Imi plac mult scrierile tale :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc, ma bucur ca-ti place >:d<

      Delete