Friday, 26 April 2013

ghosts with just faces


 Hoinăreau prin ploaie, fără să ştie dacă pe chipurile lor alunecau urmele furtunii sau lacrimile nestăpânite. Ţinându-se strâns de mâini, priveau cum lumea pe care o cunoscuseră cândva se destrăma. Păşiseră de atât de multe ori pe acele străzi , dar astăzi lumea părea ştearsă, trecând pe lângă ei fără să-i observe, fără să le pese. Ca şi când erau doar pulbere dusă de vânt.
 Ochii ei erau reci, morţi, înstrăinaţi de fuga timpului, ea plutea parcă într-o stare de imponderabilitate. Prăbuşirea îi tăiase răsuflarea , schimbarea se juca cu gândurile ei răvăşite.
-  Şi ce facem acum ? întrebă ea.
 Îşi împleti degetele în ale lui. Sub pielea fragilă, îi simţea mişcarea lentă a sângelui şi bătăile inimii. Ar fi vrut să-l păstreze în braţele ei aşa cum păstra trupul zdrobit al timpului în piept, ca pe-un talisman.
-  Nimic, doar existăm.

Thursday, 11 April 2013

you're safe within.


 Stai cu mine, îmi spuneai de fiecare dată când veneai, şi veneai întotdeauna. Stăteam în tăcere, printre firele de iarbă, eu odihnindu-mi capul pe pieptul tău şi privind stelele. Inima ta bătea tare, iar fiecare bătaie îmi reverbera în trup, gânduri , suflet. Îmi treceam degetele peste pielea ta , la fel de încet şi de delicat ca pe clapele învechite ale unui pian. Mâna-mi aluneca în părul tău, pentru ca apoi să-ţi dezmierd chipul prin întuneric. Mă ţineai strâns lângă tine şi nu voiai să mă laşi să plec.

 Apăsarea buzelor tale peste ale mele îmi trimitea fiori plăcuţi prin corp. Trupul meu se modela sub atingerea ta precum lutul viu, tremurând cu o înfrigurare necunoscută pe măsură ce sărutul înainta. Adierea de vară ne mângâia, caldă şi liniştitoare. În acele clipe de tăcere, ne-am regăsit unul în celălalt, două inimi bătând la unison într-o noapte de iunie.  Ne iubeam ca în nisipurile unei clepsidre, cu teama scurgerii timpului pe urmele noastre.
 Ne pierdusem unul în altul, iar lumea părea atât de îndepărtată. Nu ştiam încotro aveam să mă îndrept, dar speram că oriunde voi fi tu-mi vei sta alături. 

Saturday, 6 April 2013

four AM;



 Zăcând în pat, cu păturile înfăşurate în juru-mi, mă gândesc la tine. În fiecare noapte, când stelele se perindă pe cer şi obrazul lunii luceşte-a melancolie, mă întreb dacă ochii tăi urmăresc acelaşi spectacol celest. Cu trupul rece, înfrigurat, mi te imaginez la mile depărtare, incapabil să adormi gândindu-te la mine.

 Bătăile propriei inimi mă ţin trează în timpul nopţii, atunci când tânjesc după braţele tale. Chipul tău, ochii tăi strălucitori îmi aduc aminte de licărirea nebună a stelelor. Ai păşit în viaţa mea ca şi când ştiuseşi că aveam nevoie de un refugiu. Când m-ai găsit, amorţită şi confuză în furtuna unei nopţi de decembrie, ţi-am simţit fragilitatea în contopirea delicată a buzelor. Lumina lunii ne învăluia pe măsură ce-ţi atingeam inima. Zâmbetul îţi încălzea chipul când ţi-am indicat stelele scânteind pe cer şi ţi-am spus că sunt aidoma ochilor tăi.  Atunci, ţi-ai împletit degetele printre-ale mele şi ai promis că niciodată nu vei pleca.
 Bănuiesc că dorisem să plec departe, să mă pierd împreună cu tine în adâncul stelelor, dar în schimb m-am pierdut pe mine când m-ai zdrobit.  

 E patru dimineaţa, iar mintea mea încă hoinăreşte, gândindu-se la tine.