Saturday, 2 March 2013

i'm more afraid than i've ever been

So stay with me. I've got nobody but you.



  Şi privindu-i trupul întins lângă al ei, putea vedea cât de fragil era. Sub cearşaful subţire, îi ghicea bătaia imperceptibilă a inimii şi freamătul firav al răsuflării sale. După nenumăratele ore în care se odihnise în braţele sale calde, parcă simţea cum fiinţa lui rămăsese în ea, imprimată precum năluca altei realităţi.

 Când dormea , de pe chip îi dispărea toată îngrijorarea. Cu vârful degetului, îi mângâie faţa, aceeaşi faţă pe care tânjise să o aline în amărăciunea-i neputincioasă. Sub palma sa, pielea era fierbinte, iar urmele lacrimilor se şterseseră sub povara unei nopţi nedormite.

 Încă purta amintirea durerii ce-i apăsa pieptul , a voinţei lui frânte pe măsură ce goliciunea din trupul său se dezvăluia în faţa ei. Se simţise atât de vulnerabilă, atât de rătăcită în strigătul lui către ea. În acel moment, ea crezuse că el nu-şi va mai reveni niciodată. Că va fi pierdut într-o lume în care ea nu-l va mai putea recunoaşte şi îi va fi imposibil să îl regăsească.

 Nu pleca, îi şoptise el, în vâltoarea emoţiilor. Tu eşti singura care mi-a mai rămas. Iar teama lui ardea în ea precum o flacără mocnindă. Iar ea ştia, pur şi simplu simţea, că nu exista nicio cale de întoarcere.

Nu de când îl întâlnise pe el.

4 comments: