Friday, 29 March 2013

and I was by your side, powerless.


 Se sfârşise. Nu mai simţea nimic decât o amărăciune nostalgică faţă de străinul pe care-l cunoscuse odată mai bine decât pe ea însăşi. Singurul lucru care îi mai lega, cel care îi adusese în acea clipă faţă-n faţă, era melancolia amintirilor aproape uitate. Se lăsă cuprinsă de braţele lui, lipsită de putere . Acolo era vechiul ei refugiu, ascunzătoarea ei, locul în care odată îşi păstrase inima . În vremurile acelea, când obişnuia să-i mângâie umerii goi cu buzele sale şi să-i asculte trupul răsuflând în miez de noapte, se simţise întreagă, antrenată parcă de o bucurie frenetică.
 Nu va şti niciodată ce devenise ea în lunile în care el lipsise. Zâmbetele frânte, tăcerea ca de plumb, pustiul şi apăsarea vor rămâne doar ale ei, simple momente în care căzuse pradă trecutului, prea vulnerabilă ca să meargă mai departe, prea puternică ca să uite.
 Un adio rostit cu jumătate de glas, căci o parte din ea se agăţa de fiecare clipă pe care îi va fi cu neputinţă să o retrăiască. Dar ştia că într-un târziu va trebui să-l lase în urmă.  

Saturday, 16 March 2013

i think i might have inhaled you


If you’d get the chance of one last day with your beloved, which day would you choose?

 Ochii noştri se căutau neîncetat, cuprinşi de visare . Braţele tale calde erau refugiul meu. Iar eu tresăream când degetele tale îmi alunecau pe piept, inconştiente, acolo unde inima-mi răsuna a emoţie.
  Dincolo de privirea ta găseam numai înţelegere. Te jucai cu părul meu, împletindu-mi şuviţele , pentru ca apoi să-mi iei captivă privirea cu zâmbetul tău. În pustiul de dinăuntrul meu, eram cuprinsă de delir , dar nu căutam ieşire. Cu tine, învăţasem să mă îndepărtez de orice urmă de amărăciune sau de melancolie. M-am destăinuit ţie cum nu am mai făcut-o în faţa nimănui, iar tu m-ai făcut o persoană mai bună doar crezând în mine. Nu aveai cum să ştii, dar tu erai puterea mea.
 În iarna vieţii mele, tu erai vara după care tânjisem în momentele de nostalgie. Vedeai numai ce era bun în mine şi niciodată nu ai vrut să accepţi altceva. M-ai făcut să revin la singura parte bună care rămăsese în mine. Iar asta nu s-a mai întâmplat înainte.
 Îmi este dor de tine. Întotdeauna îmi va fi.
 

Saturday, 2 March 2013

i'm more afraid than i've ever been

So stay with me. I've got nobody but you.



  Şi privindu-i trupul întins lângă al ei, putea vedea cât de fragil era. Sub cearşaful subţire, îi ghicea bătaia imperceptibilă a inimii şi freamătul firav al răsuflării sale. După nenumăratele ore în care se odihnise în braţele sale calde, parcă simţea cum fiinţa lui rămăsese în ea, imprimată precum năluca altei realităţi.

 Când dormea , de pe chip îi dispărea toată îngrijorarea. Cu vârful degetului, îi mângâie faţa, aceeaşi faţă pe care tânjise să o aline în amărăciunea-i neputincioasă. Sub palma sa, pielea era fierbinte, iar urmele lacrimilor se şterseseră sub povara unei nopţi nedormite.

 Încă purta amintirea durerii ce-i apăsa pieptul , a voinţei lui frânte pe măsură ce goliciunea din trupul său se dezvăluia în faţa ei. Se simţise atât de vulnerabilă, atât de rătăcită în strigătul lui către ea. În acel moment, ea crezuse că el nu-şi va mai reveni niciodată. Că va fi pierdut într-o lume în care ea nu-l va mai putea recunoaşte şi îi va fi imposibil să îl regăsească.

 Nu pleca, îi şoptise el, în vâltoarea emoţiilor. Tu eşti singura care mi-a mai rămas. Iar teama lui ardea în ea precum o flacără mocnindă. Iar ea ştia, pur şi simplu simţea, că nu exista nicio cale de întoarcere.

Nu de când îl întâlnise pe el.