Friday, 1 February 2013

i'm miles from where you are ;

i lay down, on the cold ground.


 N,

  La un moment dat încetezi să mai lupţi pentru năluca vechilor amintiri.

  Te-ai redescoperit în mine, eu mi-am găsit un refugiu în tine. Dacă credeam în cineva, credeam în tine.  Pe măsură ce clipele se scurgeau , tu mă cunoşteai mai bine, iar eu din ce în ce mai puţin. Secretele şi minciunile în care mă învelisem se dezlipeau de fiinţa mea, una câte una. Mi-ai spus că mă împotriveam mereu binelui din mine de frică că cineva va reuşi să vadă prin mine. Aveai dreptate.

  Ştiai că îmi e teamă de emoţiile dinăuntrul meu. Fără vreo mască după care să mă ascund, vreun rol pe care-l să-l joc, mi-e groază de mine însămi.

  De când ai plecat, nimeni nu mai intră. Nimic nu mai iese.

  Într-un final, nu te mai poţi împotrivi. Zbuciumul din trupul tău te vlăguieşte de puteri şi te lasă mai vulnerabil decât ţi-ai fi putut imagina vreodată. Iar singura ta certitudine e că vei sfârşi întotdeauna singur.

 Îmi lipseşti. Mereu vei fi acea parte pustie din mine, cea care mă împiedică să mă reîntregesc. Dar vreau să-mi amintesc de tine aşa cum erai în acei ani. Nu-mi doresc să suport imaginea străinei de acum.  

 Îmi doresc să-mi fi luat măcar adio. Doar atât.