Saturday, 15 December 2012

the fragile


  Cuvintele se aşterneau încet , în ritmul gândurilor ei, dar inima îi bătea din ce în ce mai repede. Necunoscutul trăia în ea, implorând să fie dezvăluit. Sub văzduhul de niciodată , culorile se aşterneau. Sufletele se întrupau. O nouă lume îşi dezvăluia chipul fragil în faţa ochilor ei. 
  -          Ce găseşti atât de special la o bucată de hârtie? o întrebă.
 Nu-l simţise venind lângă ea. Îşi ridică privirea către el; un zâmbet i se înfiripă lasciv pe buze. Cum putea cineva să nu guste din nebunia împletirii unui univers ce nici măcar nu există? Îţi taie respiraţia, te lasă vulnerabil şi te face mai puternic decât ţi-ai fi dorit vreodată.  
  -          Totul. Când scriu, devin o altă persoană. 
 Iar afară nu e niciun anotimp. Lumea reală e moartă, monotonă, ştearsă.

10 comments:

  1. Replies
    1. Comparabil cu lumea pe care ne-o putem crea, da.

      Delete
  2. Te deseo felices fiestas y año nuevo, en unión de tu seres queridos.
    Un cordial saludo.

    ReplyDelete
  3. " - Totul. Când scriu, devin o altă persoană. "

    Genial !

    ReplyDelete
  4. Anotimpuri sepia, la asta ma gandesc cand iti citesc postarea :( Frumos

    ReplyDelete
  5. Nu conteaza lumea in care existi , conteaza lumea in care traiesti ! Lumea ta e scrisul , te afli-n literele asternute plapand , lirele smulse din inima voluntar . Minunat :D

    ReplyDelete
    Replies
    1. Exact. Mi-ai exprimat perfect parerea in cuvintele tale.

      Delete
  6. Parca ai descris lumea teleghidata din prezent.Suuuuper!

    ReplyDelete