Wednesday, 11 July 2012

you held your pride like you should have held me


  
Îi aruncă fetei o privire împovărată de melancolie rece. Ea mângâia clapele pianului, contopindu-se cu melodia fină şi elegantă. Se comporta ca şi când el nu se afla în cameră. Printre notele graţioase nu exista loc şi pentru el.
  
 Mândria ta e uimitoare, îi reproşase tânăra, cu câteva minute în urmă. Prin pustiul dinăuntrul tău, ea îţi ţine loc de un foc mocnind. Flăcări şi gheaţă. Sau poate piatră dură, cine ştie. Însă când îi spusese asta, simţise şi o undă de admiraţie în glasul ei.  Îi ura şi iubea mândria în acelaşi timp.
 Mereu considerase că indiferenţa îl proteja. Îşi zisese lui însuşi că nu mai avea nevoie de ea; dar cu cât se gândea mai mult, realiza că ea îi luase tot ce mai avea bun în el. Oricât de mult voia să nege, ştia adevărul.
 Ea era un tumult de emoţii , o furtună. Până şi melodia pe care o cânta îl însufleţea , pătrunzându-i prin piele. Ea însemna un haos neprăvăzut, lipsit de control. El era pulbere de gheaţă, poate o stâncă în mijlocul furtunii; se baza numai pe raţiune şi ordine.
  
 Se apropie încet de pian, ignorând notele mlădioase. Deşi şuviţele de păr îi acopereau chipul, îşi dădea seama că ochii ei ardeau.
-         Ţi-ai păstrat mândria precum ar fi trebuit să mă păstrezi pe mine, o auzi şoptind. Dar acum nici măcar asta nu te mai încălzeşte, nu-i aşa?

 Melodia se întruchipă în tăcere. Tânăra se întoarse către el. Undeva înăuntrul lui, simţi cum ceva se frânse. Nu voia să se gândească la cum va fi atunci când o va dezamăgi .   Îi putea citi amărăciunea de pe chip, furia rece din privire.  Dar odată ce vorbi, în glasul ei se strecură o fărâmă de neputinţă.
-         Ştiu că mai există ceva bun în tine, îi spuse ea. Numai că tu nu vrei să crezi asta. Nu vrei să crezi în tine, în abilităţile tale, pentru că ai impresia că ai putea deveni vulnerabil. Te cunosc.
 Fata îşi apăsă palma de obrazul lui – un gest inconştient. Atingerea ei era rece, la fel ca şi inima lui.

8 comments:

  1. Mi-a placut mult.Si chiar m-am regasit undeva."Melodia se întruchipă în tăcere." suna foarte frumos.Te astept si pe la mine.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc & voi trece mai tarziu >:D<

      Delete
  2. Superb .. :o3
    Scrii foarte frumos !

    ReplyDelete
  3. De obicei in spatele unui caracter puternic se ascunde o persoana sensibila care este ascunsa bine de tot.

    ReplyDelete
  4. Ma uitam zambind ca in 2011 am inceput amandoua din noiembrie, in iunie avem o postare, iar in iulie 3, iar asta din pura coincidenta :):*

    ReplyDelete
    Replies
    1. Asta-mi aminteste ca trebuie sa-ti vizitez si eu blogul >:d<

      Delete