Saturday, 21 July 2012

about me

 Leapşa & rules:
1. Postează imaginea Liebster Blog Award.
2. Spune 11 lucruri despre tine.
3. Răspunde la intrebările adresate de cel care te-a nominalizat și formulează  un set nou de 11 întrebări pentru cei pe care îi nominalizezi.
4 .Nominalizează 11 persoane ( + link) care să realizeze acest tag.
5. Mergi pe pagina lor si anunță-i!
6. Nu da tagul inapoi!
 
~ 11 things about me
  nu spun niciodată  ce gândesc cu adevărat
  ●sixteen & broken
 îmi place să studiez istoria, mai ales partea cu mitologiile antice
  ●par puternică, dar e uşor să mă distrugi
  cred că imaginea de mai sus e cel mai colorat lucru ever de pe blogul meu
  cel mai mult îmi place sa scriu povesti horror si politiste
  sarcasmul mă defineşte
  ●serialul meu preferat e Dexter
  mi-e frică de spaţiile deschise
  ●de asemenea, mi-e frică de lepşe lungi
  i'm like guns 'n' roses, love; i've got an appetite for destruction
    

Tuesday, 17 July 2012

start to fight, you won’t win


  
 Clipele de bucurie mi-s închise în paginile unui jurnal, în acele obosite ale ceasornicului. Jucam atât de frumos timpul printre degete atunci când eram doar un copil – fiecare secundă se desprindea din clepsidra sa pentru a-mi oferi alinare. Acum, doar mă cufund în mine, închid ochii şi îmi las imaginaţia să zboare către amintirile ce nu se vor întoarce niciodată în prezent.
  
 Adorm în şoaptele vântului. Îmi cutreier mintea ca şi când acolo se află aventura. Nu mai sunt limitată de neputinţă, de imposibilitate.  Îmi închipui o fugă nebunească, râvnesc la iubire. Şi când mă trezesc, îmi regăsesc inima pustie. Încă o înfrângere. Dar pe aceasta o accept cu calm.
 Realizez că nu se va întâmpla nimic, dar continui să aştept.

Wednesday, 11 July 2012

you held your pride like you should have held me


  
Îi aruncă fetei o privire împovărată de melancolie rece. Ea mângâia clapele pianului, contopindu-se cu melodia fină şi elegantă. Se comporta ca şi când el nu se afla în cameră. Printre notele graţioase nu exista loc şi pentru el.
  
 Mândria ta e uimitoare, îi reproşase tânăra, cu câteva minute în urmă. Prin pustiul dinăuntrul tău, ea îţi ţine loc de un foc mocnind. Flăcări şi gheaţă. Sau poate piatră dură, cine ştie. Însă când îi spusese asta, simţise şi o undă de admiraţie în glasul ei.  Îi ura şi iubea mândria în acelaşi timp.
 Mereu considerase că indiferenţa îl proteja. Îşi zisese lui însuşi că nu mai avea nevoie de ea; dar cu cât se gândea mai mult, realiza că ea îi luase tot ce mai avea bun în el. Oricât de mult voia să nege, ştia adevărul.
 Ea era un tumult de emoţii , o furtună. Până şi melodia pe care o cânta îl însufleţea , pătrunzându-i prin piele. Ea însemna un haos neprăvăzut, lipsit de control. El era pulbere de gheaţă, poate o stâncă în mijlocul furtunii; se baza numai pe raţiune şi ordine.
  
 Se apropie încet de pian, ignorând notele mlădioase. Deşi şuviţele de păr îi acopereau chipul, îşi dădea seama că ochii ei ardeau.
-         Ţi-ai păstrat mândria precum ar fi trebuit să mă păstrezi pe mine, o auzi şoptind. Dar acum nici măcar asta nu te mai încălzeşte, nu-i aşa?

 Melodia se întruchipă în tăcere. Tânăra se întoarse către el. Undeva înăuntrul lui, simţi cum ceva se frânse. Nu voia să se gândească la cum va fi atunci când o va dezamăgi .   Îi putea citi amărăciunea de pe chip, furia rece din privire.  Dar odată ce vorbi, în glasul ei se strecură o fărâmă de neputinţă.
-         Ştiu că mai există ceva bun în tine, îi spuse ea. Numai că tu nu vrei să crezi asta. Nu vrei să crezi în tine, în abilităţile tale, pentru că ai impresia că ai putea deveni vulnerabil. Te cunosc.
 Fata îşi apăsă palma de obrazul lui – un gest inconştient. Atingerea ei era rece, la fel ca şi inima lui.

Monday, 2 July 2012

holding on & letting go


"Best way to not get your heart broken is to pretend you don’t have one."


-            Eşti atât de distantă. Îi îndepărtezi pe oameni printr-o simplă privire. Alteori le zâmbeşti absentă, când tot ce ai vrea e să fii lăsată în pace.
   Fusese o afirmaţie destul de simplă, însă el a ajuns cumva direct la subiect. Ea se afla în situaţia în care nu putea nici să mintă, nici să fugă de adevăr. Îi ţinea la depărtare pe oameni nu din cauza unei nevoi subite de singurătate, ci din pricina faptului că nu dorea să fie rănită. Oare asta o făcea slabă? Nu dorea să rişte să cunoască răspunsul.
-            De fapt, urăsc pe toată lumea, se destăinui ea. Fără discriminare.
-            Eşti nebună.
    
 O spusese ca şi când chiar era mândru de ea. I-ar fi plăcut ca el să creadă asta şi să înceteze să se mai cufunde în străfundurile gândurilor ei.
-            M-am străduit într-o perioadă să fiu, se mai cunoaşte?
-            Şi ascunzi tot ceea ce e bun în tine, nu dai nimănui nimic. Ai fost vreodată sinceră cu vreo persoană?
   
 Trezirea fu dureroasă. Degeaba nega că el nu avea nici cea mai mică influenţă asupra ei. O privea direct în ochi, fără să-i evite privirea , aşa cum făcea majoritatea lumii. Căutătura lui, de obicei jucăuşă şi amuzată, era de aceasta dată pătrunzătoare. Se simţea răscolită înăuntrul ei.
-            Mă îndoiesc, nici măcar cu mine nu sunt sinceră, ridică ea din umeri. Dar asta nu are nimic de a face cu nebunia de care mă acuzi.
-            Nu, dar.. niciodată nu te apropii de oameni. Şi dacă o faci, e pentru propriul tău interes. Sau, cel puţin, asta e aparenţa pe care vrei să o păstrezi, adaugă el, cu un zâmbet atotcunoscător înflorindu-i pe buze.
   
 Vedea inocenţă în acel zâmbet. Aceeaşi inocenţă pe care a îndrăgit-o de la bun început. Clipele fericirii ei dispăruseră acum mult timp, încuiate într-un ceas. Însă ale lui încă străbăteau secundele.  Ştia că se va simţi oribil atunci când îi va frânge inima. Putea amâna momentul acela, dar nu până la nesfârşit. Mereu se întâmplase aşa.
-            Dacă iubeşti pe cineva, nu trebuie să le-o arăţi. Pentru că te-ai putea trezi că ei se folosesc de asta.
   
 Dar dacă de această dată va fi ceva diferit? Gândurile ei îi făceau inima să bată neiertătoare. Nu strica să încerce. Buzele lui erau dornice când i le întâlni. Răsuflarea lui se amestecă cu a ei. Bucuria frenetică a apropierii o împingea să continue. Se rugă ca acea secundă să ţină pentru totdeauna , ca să nu-şi mai amintească de consecinţe.