Friday, 1 June 2012

maybe you're losing pieces of your heart



  Mereu încercaseşi să-ţi ascunzi emoţiile, însă tot îţi văd expresia fugară a sufletului. În ochii tăi freamătă lumina stinsă a speranţei. Gândurile par să-ţi tremure pe buze, însă nu rosteşti niciun cuvânt. Vrei să ai încredere , dar nu reuşeşti, căci de mine te mai leagă doar câteva amintiri pe jumătate uitate, purtate pe aripile vechilor clipe. Dar măcar ţi-ai adus aminte că, odată, ne-am aparţinut unul altuia.

 Nutresc după bucuria de a te avea precum in alte dăţi; dorinţa e de neînvins, iar tăcerea dintre noi nu poate fi domolită. Mereu trebuie să existe ceva care să ne îndepărteze mai mult, şi mai mult. Însă eu nu am încetat niciodată să lupt pentru tine. Şi nu voi face asta prea curând.

 Vreau să-ţi fiu alături. Dincolo de chipul pe care îl observ zi de zi, se întinde un pustiu pe care nu reuşesc să îl cuprind cu gândul. Totul este atât de fragil la tine, atât de uşor de distrus. Eu nu fac bine. Nu am făcut niciodată. Dar senzaţia asta pe care o resimt, cea care mă îndeamnă să te protejez, seamănă cu ceva real.