Saturday, 10 March 2012

protège moi



baby, it's a wild world
it's hard to get by just upon a smile;
but if you wanna live, take good care

Simţi cum voinţa sa se frânge sub ceva mult mai puternic, luându-i ultimele fărâme de control. Îşi muşcă buza şi-şi ascunse chipul de privirea lui, simţind cum ceva dinăuntrul ei parcă se destrăma, lăsând-o vulnerabilă. Nu se resemnase, însă nu mai avea mult. Focul abia mocnind din pieptul ei slab se stingea, lăsând o goliciune ce parcă îi reverbera prin tot trupul. Durerea prelungită la nesfârşit acum s-a preschimbat într-o revoltă tăcută. Nimeni nu ar fi trebuit să o vadă aşa. Nimeni.

 El îi ridică uşor bărbia, iar privirea ei şovăitoare o întâlni pe a lui. Gândurile parcă îi uciseseră glasul, împiedicând-o să se apere în faţa inevitabilului. Tăcu, iar liniştea parcă vorbea cu o voce răsfirată, fragilă şi sfârşită.

-          Nu te-a întrebat nimeni de ce nu vorbeşti?

 Nu-i răspunse. Se cufundă din nou în ea însăşi, parcă lăsând şoaptele surde să o adoarmă. Răsuflarea lui caldă se izbea de obrajii ei, precum o alinare. În curând , îi simţi buzele răvăşindu-i părul şi gândurile.

-          Chiar nu-i pasă nimănui?