Thursday, 1 December 2011

You may be sinner


   

But your innocence is mine.

Se lăsară amândoi în vâltoarea timpului, cu sângele reversându-li-se în vene şi cu raţiunea pierdută aiurea. O trase mai aproape; căldura ei îl mângâie în timp ce-i căută buzele. Miezul acela rece, trupul ei stins, se modela sub atingerea lui. Arşiţa mistuitoare îi inunda pe amândoi, iar bătăile copleşitoare ale inimilor răsunau la unison. Degetele lui se încurcară în părul ei, impulsive, dar liniştitoare, jucându-se cu şuviţele de păr. Îşi aparţineau unul altuia, asta glăsuia trupul, asta cânta inima, asta şopteau gândurile ei.

 Asfinţitul îi alina pe amândoi cu privirea sa caldă, cerul era o paletă de nuanţe adânci ce le contura clipa de fericire. Şi murmurul trecutului se auzea din ce în ce mai încet, până când dispăru cu totul. 

 

4 comments:

  1. Ce-mi place! Nu cred că e ceva mai frumos decât clipa în care prezentul învinge atât trecutul, cât şi viitorul.

    ReplyDelete
  2. Si eu cred acelasi lucru :)

    ReplyDelete
  3. Frumos .
    Si eu cred ca persoana care te face sa uiti de trecut si langa ea nu te alarmezi in privinta viitorului nu trebuie sa o pierzi niciodata !

    ReplyDelete