Saturday, 10 December 2011

Le temps se moque de nous



Timpul a fost odată raţiunea care ne ghida, clepsidra care ne ţinea nemurirea. Era praful din venele noastre şi ne număra bătăile inimii. Ne păzea, ne vindeca rănile, iar noi ne lăsam în voia lui. Când iubeşti pe cineva, când ai ceva pentru care să lupţi, timpul este eternitate.

 Acum există doar tăcere între noi, care parcă vorbeşte uneori cu glas stins. Timpul în momentele astea doar evocă amintiri, locuri în care am fost, persoane pe care le-am cunoscut, vieţi pe care încă le destram ca pe o pânză de păianjen. Nu mai însufleţeşte bucata asta de lut numită trup. Nu mai face nimic , decât să treacă pe lângă mine, tot mai departe.

10 comments:

  1. Timpul este subiectul meu favorit... Probabil pentru că acţiunile lui mă frustrează cel mai mult şi mai mult. Şi pe bune că îmi place la nebunie ce ai scris aici! Ai conturat un adevăr dulceag, la care nu m-am gândit. Ai făcut ca timpul să prindă şi rolul personajului pozitiv în această poveste numită viaţă. "Când iubeşti pe cineva, când ai ceva pentru care să lupţi, timpul este eternitate." De acord.

    :X

    ReplyDelete
  2. Timpul reprezintă eternitatea,infinitul!El poate să ne fie duşman dar poate să fie şi un aliat de nădejde!:)

    ReplyDelete
  3. Da, totul depinde numai de perspectiva din care privim timpul.

    ReplyDelete
  4. Timpul este oricum, dar iertător nu.

    ReplyDelete
  5. Timpul e ce vrem noi sa fie.

    ReplyDelete
  6. In timp ce altii vor sa treaca timpul, eu prefer sa-l traiesc :) Oricum, frumoasa postare !

    ReplyDelete
  7. Artistul daca nu e torturat nu poate sa scrie, nu? Orasul s-a transformat intr-un muzeu al locurilor in care ati fost.

    ReplyDelete