Monday, 28 November 2011

Merci pour le venin,

Mi-e teamă. Ultimele zile de toamnă au gust a otravă , a ură, a oameni. Amărăciunea e tangibilă , mă cuprinde în îmbrăţişarea sa tandră. Frunzele moarte foşnesc în urma mea şi pleacă tot mai departe, luând şi visele, şi speranţele mele cu ele.  Îmi simt trupul gol, îngreunat de poveri şi de teamă, de ostilitatea de pe chipul oamenilor. Dar îmi bate inima sub pieptul acesta pustiit. Strig fără să am nevoie de o voce. Teama mă face să mă simt trează, mai mult de cât orice altceva. Îmi aminteşte că sunt în viaţă şi că de acum va trebui să mă descurc singură. Să merg înainte nu pentru ambiţii, ci pentru că nu am de ales.
 Vântul rece îmi rătăceşte şuviţele de păr. Îmi strâng braţele în jurul taliei şi îmi dau seama că până şi în iad e frig.


Friday, 25 November 2011

Autre temps

  Clapele pianului se înfioară sub atingerea ei caldă , iar cântecul abia îngânat trădează tăcerea aşternută împrejur. Un joc al emoţiilor, al înfrângerilor învăluie încăperea cufundată în linişte. Notele îngândurate sunt mai puternice decât orice gând, decât orice cuvânt, decât orice tulburare. Te cuprind în îmbrăţişarea lor, murmurând despre zile în care fericirea era încă posibilă şi îngrijorarea era doar trecătoare. Cântecul răsuflă prin trupul său îngheţat, prăbuşit în zbucium.



  O pauză, încordare, apoi cântecul plutind în aer. E mai linişte decât înainte, când notele nu răsunau şi erau doar bătăi de inimă goale. Înăuntrul ei e pustiu, dar cântecul continuă să îngâne sentimente.

Saturday, 12 November 2011

Nude

You only know my name, not my story. So let's start, shall we?